Este generația de azi o generație pierdută?

În activitatea noastră educațională lucrăm zilnic cu copii și tineri. Îi vedem, îi ascultăm și învățăm constant de la ei.

De aceea, întrebarea „Este generația de azi o generație pierdută?” nu este una abstractă, este una profund reală.

De multe ori auzim această întrebare spusă cu îngrijorare, frustrare sau chiar resemnare. Privim în jur și vedem tineri conectați mai mult la ecrane decât la oameni, captivi în lumi digitale, tentați de substanțe interzise, aparent dezinteresați de socializare reală, voluntariat sau implicare în viața comunității.

Dar este aceasta realitatea completă sau doar o parte a poveștii?

Dependența de device-uri, cauză sau simptom?

Tehnologia face parte din viața lor încă din primii ani. Device-urile nu sunt problema în sine, ci lipsa echilibrului.

Telefoanele, tabletele și rețelele sociale nu sunt, în sine, „inamicul”.

Ele au devenit însă un refugiu. Pentru mulți tineri, lumea online oferă validare rapidă, control și apartenență, lucruri pe care nu le mai găsesc ușor în viața reală. Problema apare atunci când ecranele înlocuiesc conversațiile, joaca, conflictul sănătos, relațiile autentice, creativitatea și dialogul, apar izolarea, anxietatea și dificultățile de comunicare.

Educația ar trebui să-i ajute pe tineri să folosească tehnologia, nu să fie controlați de ea.

Substanțele interzise, un strigăt de ajutor?

Consumul de substanțe nu este un act de rebeliune fără sens. De cele mai multe ori, este un semn al lipsei de direcție, al anxietății, al presiunii sociale sau al singurătății.

Când un tânăr nu simte că aparține, că este ascultat sau valorizat, va căuta evadarea oriunde poate.

Unde a dispărut socializarea?

Socializarea nu a dispărut, s-a transformat. Tinerii comunică, dar altfel. Mai mult online, mai puțin față în față. Însă abilități esențiale precum empatia, comunicarea directă, lucrul în echipă sau rezolvarea conflictelor nu se pot învăța dintr-un ecran. Lipsa implicării civice și a voluntariatului

Puțini tineri se implică în servicii publice sau voluntariat.

Nu pentru că nu le pasă, ci pentru că:

• nu li se oferă suficiente oportunități reale,

• nu sunt invitați activ,

• nu văd modele care să-i inspire,

• sau nu simt că pot face o diferență.

  
  

Deci… este aceasta o generație pierdută?

Nu.

Este o generație confuză, supraîncărcată, crescută într-o lume rapidă, instabilă și contradictorie.

O generație care are nevoie de:

• ghidare, nu judecată

• oportunități, nu etichete

• încredere, nu frică

Responsabilitatea noastră

Dacă vrem tineri implicați, responsabili și conectați, trebuie să ne întrebăm:

• Ce spații le oferim pentru a se exprima?

• Cât de mult îi ascultăm cu adevărat?

• Ce exemple le dăm?

• Cum îi includem în comunitate?

Generațiile nu se pierd singure.

Ele sunt modelate de societatea care le crește.

Poate adevărata întrebare nu este „Sunt ei o generație pierdută?”, ci „Ce facem noi ca să nu îi pierdem?”

Autor: Cristina Zolde, profesor, co-fondator EduArt C.I.C.