Educația românească – pierdută între mândrie și priorități

În comunitățile românești din diaspora, există un paradox care nu poate fi ignorat: părinții sunt extrem de vocali și mândri de rădăcinile lor, participând activ la sărbători, parade și evenimente culturale, dar când vine vorba de educația constantă a copiilor în limba și cultura română, interesul scade considerabil.

Școala românească – între pasiune și provocări financiare

Chiar și un singur elev poate contribui la transformarea unui grup într-o școală românească oficială. Totuși, Ministerul Educației Naționale din România nu oferă granturi sau finanțări garantate pentru astfel de școli.

Resursele depind aproape exclusiv de comunitate, donații și proiecte locale.

În acest context, orice succes contează enorm. De exemplu, școala românească „Ion Creangă” din Plymouth (fost „Arici Pogonici”) a reușit, în doar trei ani de activitate, să obțină două finanțări prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Aceste fonduri, care nu sunt neapărat destinate exclusiv activităților educaționale, au sprijinit dezvoltarea unor programe culturale, educaționale și recreative, aducând un impact real pentru copii și părinți.

Școlile românești – educație serioasă și adaptată

Școlile românești din diaspora nu sunt simple cluburi culturale ocazionale. Ele sunt instituții educaționale care, din păcate, uneori nu sunt apreciate pe deplin, iar unii părinți rămân indiferenți față de serviciile pe care le oferă.

Aici, fiecare profesor investește suflet în ceea ce face, lăsând o amprentă unică asupra copiilor. Ei contribuie la dezvoltarea lor lingvistică, culturală și emoțională, transformând fiecare lecție într-o experiență memorabilă.

Mai mult, aceste școli funcționează similar cu programele oferite de Institutul Român de Limba și Cultura Română, în regim after-school sau duminical, unde copiii studiază Limba, Cultura și Civilizația Românească, printr-un proiect internațional dezvoltat în parteneriat între Ministerul Educației Naționale din România și ministere ale educației din diverse state europene. În plus, multe școli, inclusiv școala „Ion Creangă” din Plymouth, au curriculum propriu, construit de profesori calificați și adaptat copiilor bilingvi.

Curriculumul include activități menite să dezvolte competența de comunicare în limba română, atât prin vorbit, citit, scris, cât și ascultat, susținând totodată echilibrul emoțional, exprimarea creativă și conexiunea cu identitatea culturală românească.

Se urmărește dezvoltarea plăcerii de a citi și a interesului pentru literatură, formarea exprimării clare, coerente și empatice, stimularea creativității prin povestire, teatru, desen și scriere liberă, cultivarea stimei de sine și conștientizarea emoțiilor prin literatură, întărirea legăturii cu valorile culturii și tradițiilor românești, dar și promovarea sănătății mintale prin activități de reflecție, joc de rol, cooperare și recunoștință.

Școala românească – uitată sau neprioritară?

Există un paradox care doare comunitatea: părinții se implică cu mândrie și energie în sărbătorile și evenimentele românești, dar când vine vorba de educația constantă a copiilor lor în limba și cultura română, interesul scade.

Mulți amână, ezită sau consideră că nu este esențial ca micuții lor să participe la școala românească, chiar dacă aceasta există și oferă programe recunoscute, adaptate copiilor bilingvi.

Această alegere, aparent minoră, are un impact real: copiii pierd oportunitatea de a crește cu o legătură profundă cu rădăcinile lor, iar comunitatea pierde șansa de a păstra vie limba, tradițiile și valorile care îi unesc.

Școala românească nu este doar un loc de învățare; este un spațiu unde copilul învață să se simtă parte dintr-o comunitate mai mare, să-și cunoască identitatea și să devină un purtător al culturii și tradițiilor.

Fiecare copil care participă la cursuri și activități românești devine, la rândul său, un veritabil liant între generații.

Școlile românești din diaspora supraviețuiesc datorită pasiunii profesorilor, implicării părinților și efortului unei foarte mici părți a comunității.

Exemple precum școala „Ion Creangă” din Plymouth arată că, prin perseverență și colaborare, educația românească poate înflori chiar și departe de țară, oferind copiilor nu doar limba și cultura, ci și valori, creativitate și echilibru emoțional.

Școlile românești din diaspora sunt mai mult decât ore de limbă: ele sunt spații de identitate, comunitate și continuitate culturală.

Supraviețuirea acestor școli depinde de pasiunea profesorilor, implicarea părinților și efortul comunității, iar exemple precum școala „Ion Creangă” din Plymouth arată că, prin perseverență și colaborare, educația românească poate înflori și inspira generațiile viitoare.

Cât de multe asemenea povești se ascund în UK… și în întreaga lume?

„Limba și tradițiile noastre nu se învață doar acasă; ele prind viață în școală și în comunitate, transformându-se în experiențe vii pe care fiecare copil le transmite mai departe generațiilor viitoare.”

Cristina Zolde: Author: Profesor & Cofondator a EDUART C.I.C., o organizație non-profit dedicată educației inovative și formării tinerilor.